Estera este o carte în Tanakh (și deci și în Vechiul Testament). Mai exact, este una din cele cinci "cărți" sub formă de "sul" incluse în cele douăzeci și patru de cărți ale Vechiului Testament. Titlul în ebraică este Meghila sau Meghilat Ester. Conform tradiției iudaice ar fi fost redactată de Marea Adunare pe baza unui original scris de Mardoheu (Mordehai). Critica o datează în secolele IV- III î.Hr.. Cartea circula în două ediții, una cu adăugiri în limba greacă, datând se pare din secolul II î.Hr. Istoricitatea evenimentelor cărții este disputată. Ea stă la baza sărbătorii iudaice a Purimului, fiind citită de două ori în cadrul acesteia. Meghilat Ester este citită în sinagogă în seara de Purim și, din nou, a doua zi dimineața. La cele două lecturi trebuie să participe toată comunitatea - bărbați, femei, tineri și bătrâni. Meghila este citită dinr-un sul de pergament și este important ca fiecare cuvânt să fie auzit. Fiecare comunitate citește Meghila folosind melodia sa tradițională. La rostirea numelui lui Haman, personajul negativ al poveștii, se face zgomot, utilizându-se graghere (ornăitoare) pentru a „șterge amintirea lui Haman” references/[1]. Acțiunea e plasată în al treilea an al împăratului Ahașveroș (identificat de obicei cu Xerxes I) al Persiei. Personajul principal al cărții este Estera, soția împăratului, o evreică care reușește să își salveze poporul de genocidul plănuit de vizirul Haman. Povestea Esterei a născut, în cultura iudaică, sărbătoarea numită Purim. Semnificația Purim-ului este una specială. De Purim (care pică în perioada de început a primăverii, la sfârșitul lunii februarie sau în prima parte a lunii martie) este celebrat miracolul salvării evreilor din Persia în ultimii ani ai existenței Imperiului Persan. Oricine citește „Meghilat Ester” și urmărește desfășurarea evenimentelor care au loc la curtea regelui Ahașveroș, sesizează seria de persecuții și discriminări la care erau supuși evreii din anticul Imperiul Persan, în postura lor de minoritate religioasă și națională. Eroii din povestea Purimului sunt Ester (pe numele său ebraic Hadasa), o tânără evreică din Persia, soția împăratului Ahașveroș, și Mordehai, vărul său mai în vârstă, cel care o crescuse. Personajul negativ este unul din sfetnicii împăratului Ahașveroș, Haman, o persoană foarte orgolioasă. Haman îi urățte pe evrei și plănuiește să-i distrugă pentru că Mordehai era evreu și, toată lumea știa, refuza să i se închine.Ahașveroș, care stăpânește peste o sută douăzeci și șapte de provincii (sau satrapii), din India până în Etiopia, este foarte mulțumit să asculte sfatul consilierului său, și prim-ministru, Haman. Intenția lui Haman este aceea de a-l înlătura pe ministrul evreu Mordehai (Mardoheu), din poziția-cheie pe care o deține la curte și, ca parte a acestui complot, sugerează împăratului că este spre binele lui să scape de evrei. De-a lungul secolelor, argumentul lui s-a perpetuat, devenind un manifest clasic al antisemitismului: "Există un anume popor, răspândit și dispersat între toate celelalte popoare din provinciile regatului tăi, a cărui legi sunt diferite de cele ale altor oameni și care nu respectă legile regelui, și nu este în interesul Majestății Voastre să îi tolerați. Dacă Majestatea Voastră este mulțumită, fie ca să se scrie un edict pentru distrugerea lor... Și regele a spus: „Banii și poporul sunt ale tale să faci cu el cum crezi potrivit”... În consecință, instrucțiuni scrise au fost trimise cu curieri în toate provinciile regelui, să distrugă, să masacreze și să extermine pe toți evreiii, tineri și bătrâni, copii și femei, înr-o singură zi și să le prade averile" (Ester, 3:8-13)[2] Aflând de complotul lui Haman, Mordehai o roagă pe Estera să-și folosească poziția influentă pentru a vorbi cu împăratul în numele evreior. Conform obiceiului, nimeni nu se putea adresa împăratului decât dacă acesta îl chema la el. Pedeapsa pentru a de fi adresat împăratului fără a fi chemat era moartea. Ester se hotărăște să se adreseze soțului său oricum, dar mai întâi se pregătește rugându-se și ținând post timp de trei zile. „ treia zi, Ester s-a îmbrăcat cu haine împărătești și a venit la curtea dinăuntru a casei împăratului; împăratul ședea pe scaunul lui împărătesc, în casa împărătească, în fața ușii casei. Când a văzut-o împăratul pe împărăteasa Ester în picioare în curte, ea a căpătat trecere în fața lui; și împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc de aur pe care-l ținea în mână; Ester s-a apropiat și a atins vârful toiagului” (Ester, 5:1-2)[3]. Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Estera_%28carte%29
